Istoricul Aradului

Cadrul natural variat al partilor aradene a oferit conditii prielnice locuirii umane inca din cele mai vechi timpuri. Deja in paleoliticul mijlociu (100.000 - 40.000 i.Hr.), omul de Neanderthal este prezent pe valea Crisului Alb (zona Gurahont) si pe valea Muresului (Conop, Cladova, Zabrani). in neolitic (6.500 -2.500 i.Hr.), comunitati de agricultori si pastori ocupa atat zona de campie cat si cea intramontana. infloritoarea civilizatie a epocii bronzului (2000 -1200 i.Hr.) este ilustrata de descoperiri arheologice din peste 50 de puncte, situate mai ales in zona de campie. Descoperirile de la Pecica - Santul Mare au dat numele uneia dintre cele mai bogate si interesante culturi ale perioadei de formare a civilizatiei traco-dacice a primei varste a fierului (1200 - 400 i.Hr.). Emblematica pentru cea din urma perioada este cetatea de pamant de la Santana, una din cele mai mari (78 ha) din Europa acelor vremi. Perioada civilizatiei dacice (sec. V i.Hr. - II i.Hr.), influentata de celtii ce au patruns in Transilvania si pe valea Muresului (sec. IV i.Hr), este marcata de un numar mare de asezari prospere rasfirate pe intreg teritoriul judetului. Fortificatiile de la Savarsin, Varadia de Mures, Cladova, Pecica (identificata ipotetic cu Ziridava), Clit si Berindia, centre ale unor puternice uniuni de triburi, au fost integrate statului burebistan, facand ulterior parte din sistemul defensiv al ultimului rege dac Decebal.

in vremea provinciei romane Dacia (106-271), valea Muresului este strabatuta de un drum militar si comercial care leaga Dacia de Pannonia. Comunitatile de daci liberi din nordul Muresului sunt si ele incluse in sfera de influenta a Imperiului. in primul mileniu crestin, partile aradene sunt afectate de incursiunile popoarelor migratoare agoti, huni, gepizi, avari acare insa nu duc la dizolvarea sau asimilarea populatiei autohtone, romanice. Existenta acesteia este puternic marcata de patrunderea slavilor (sec. VI) care influenteaza atat limba cat si modul de organizare ale autohtonilor, contribuind la desavarsirea procesului de etnogeneza a romanilor.

Voievodatele secolelor IX-X, conduse de Glad, se sprijina pe o populatie agrar-pastorala, articulandu-se in jurul unor cetati de pamant precum cele de la Vladimirescu, Cladova, Zarand. Din sec. XI dateaza prima mentionare documentara a Aradului. in expansiunea sa, coroana maghiara se sprijina pe biserica catolica: deja la 1156 este amintita prepozitura Aradului iar ordine calugaresti occidentale a cistercieni, franciscani, benedictini intemeiaza o salba de manastiri care prospera de pe urma bogatelor resurse locale si datoritainfloritorului comert cu sare derulat pe Mures. Din aceeasi perioada dateaza si unul din cele mai vechi asezaminte monahale ortodoxe de pe teritoriul Romaniei manastirea de la Hodos Bodrog, pomenita pentru prima oarain documente la 1177. La inceputul sec. XIII se constituie comitatele Arad si Zarand, teritoriul fiind astfel inglobat administrativ in sistemul statului feudal maghiar, in conditiile in care continua sa existe si vechile structuri politico-adminstrative romanesti. Socul invaziei tatare de la 1241 determina reconsiderarea sistemului defensiv, astfel cain a doua jumatate a sec. XIII sunt ridicate cetatile de piatra de la Soimos, Siria si Dezna. Acestea, largite si intarite in vremea lui Iancu de Hunedoara, vor constitui pilonii rezistentei in fata armatei otomane. Abia pacificata dupa evenimentele sangeroase legate de rascoala lui Gheorghe Doja (1514), in Campia Aradeana se instaureaza stapanirea inaltei Porti (in urma incursiunii militare din 1551), zona fiind segmentatain trei sangeacuri - Arad, Ineu si Lipova. Victoriile lui Mihai Viteazu intrerup stapanirea otomana pentru o vreme (linia Muresului pana la Lipova este reocupata la scurta vreme dupa moartea marelui domnitor, partile Ineului rezista cu sprijinul principilor transilvaneni pana la 1658).

Dupa esecul asediului otoman asupra Vienei (1683) trupele imperiale desfasoara o ampla si sistematica ofensiva spre rasarit, cucerind intre 1687 si 1691 si partile aradene la nord de Mures. Pacea de la Karlowitz (1699) fixeaza granita dintre stapanirea otomana si cea habsburgica pe linia Muresului, Banatul, pana la Lipova ramanand sub dominatia Portii. in contextul organizarii zonei de frontiera pe Mures, Cancelaria Aulicainfiiteaza regimente graniceresti incadrate cu romani, sarbi si maghiari. in urma campaniei victorioase a lui Eugeniu de Savoia (1716 - cucerirea Timisoarei), pacea de la Passarowitz (1718) consfinteste instaurarea stapanirii habsburgice si in Banat (inclusiv Lipova). Dupa desfiintarea regimentelor graniceresti (1750-1752) se constituie un nou comitat al Aradului, inclus in Ungaria. Curtea de la Viena implanteazain trei etape colonisti germani in Banat si in zona Podgoriei aradene. in vremea domniei Mariei Tereza (1740-1780), comitatul Arad este cuprins din toate punctele de vedere in sistemul Imperiului habsburgic: politic, administrativ, economic si cultural. Aradul, ca centru al comitatului, devine unul din infloritoarele orase ale Imperiului. intre 1763 si 1783, ridicarea unei noi cetati pune problema mutarii Aradului in campia Zimandului, pentru a crea spatiu de manevra trupelor stationate in cetate.
Impetuoasa dezvoltare economica a Aradului ii aduce in 1834 acordarea rangului de oras liber regesc, la festivitati participand insusi imparatul Francisc I.

Revolutia europeana de la 1848/49 aduce Aradul in prim planul istoriei: romanii participa la adunarile de la Blaj si se inroleazain armata condusa de Avram Iancu (mai ales cei de pe valea superioara a Crisului) iar dupa capitularea trupelor revolutionare maghiare la Siria, 13 generali din fruntea acesteia sunt incarcerati in cetatea Aradului si executati sub zidurile acesteia (6 octombrie 1849). Instaurarea regimului dualist austro-ungar (1867) a conditionat o mai accentuata dezvoltare economica dublata de o intensa politica de maghiarizare.

Revolutia industriala se concretizeaza prin dezvoltarea spectaculoasa a ramurilor care prelucreaza resursele locale- industrie alimentara (1851 - fabrica fratilor Neuman - cea mai mare moara si distilerie din zona), prelucrarea lemnului (J. Lengyel - fabrica de mobila/1891), industrie textila ( Fabrica de Textile Arad - 1909) etc. in 1892 e infiintata fabrica de vagoane "Weitzer" care, incepand cu 1909 va produce si automobile. Dezvoltarea industriala determina un spectaculos spor demografic in mediul urban, Aradul ajungand sa fie cel mai populat oras din Transilvania (in 1910 are 61.000 locuitori). in ciuda accentuatei dezvoltarii industriale a centrului, comitatul a ramas din punct de vedere economic o zona preponderent agrara (la cumpana dintre veacuri 80% din populatie erau agricultori).

in anii primului razboi mondial, miscarea nationala a romanilor din Imperiu se intensifica, astfel la 2 noiembrie 1918, Consiliul National Roman Central, cu sediul la Arad, preia de facto conducerea Transilvaniei, oamenii politici aradeni Stefan Cicio-Pop, Vasile Goldis, Ioan Suciu pregatind adunarea plebiscitara de la Alba Iulia care adopta Declaratia in virtutea careia Transilvania se uneste cu Romania. Adevarata"cetate a Unirii", printr-o generatie de politicieni de exceptie a reusit sa materializeze idealul de unitate al romanilor. Sinuozitatile vietii politice ulterioare au facut insa din Arad un oras industrial de provincie, marii sai politicieni fiind marginalizati. Dupa instaurarea administratiei romanesti (1919), Aradul continua sa se afle in fruntea economiei romanesti, in 1937 fiind evaluat ca cel mai puternic centru economic din Transilvania si al patrulea din Romania.

Anii celui de-al doilea razboi mondial sunt marcati de eroica rezistenta a elevilor scolii de subofiteri de la Radna in fata trupelor hitleriste (septembrie 1944). Trecerea trupelor rusesti peste teritoriul aradean si instaurarea regimului comunist au zguduit din temelii un sistem politico-economic eficient care asigurase prosperitatea membrilor sai.

Desi regimul comunist s-a folosit de harnicia si priceperea aradenilor el n-a reusit, din perspectiva istoriei, sa aduca propasirea acestei zone la nivelul potentialului sau real. Procesul de uniformizare din toate punctele de vedere a afectat grav personalitatea acestei zone altfel caracterizata de o individualitate aparte, marcata de un puternic simt al proprietatii.

Nu poate surprinde faptul ca aradenii au fost primii care s-au asociat revoltei de la Timisoara din decembrie 1989. in conditiile democratiei si economiei de piata Aradul tinde sa se redefineasca ca zona de echilibru si prosperitate la poarta de vest a tarii.